Casa Bunicilor Mures | Proiecte
64
page-template-default,page,page-id-64,ajax_leftright,page_not_loaded,,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-7.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.6.2,vc_responsive

Proiecte

base

Centrul Rezidential pentru Seniori „Casa Bunicilor”

Centrul Rezidențial pentru Seniori „Casa Bunicilor”- este un proiect inițiat, dezvoltat și susținut de Asociația „Beautiful Life” din anul 2010 cu activitate continuă.

 

Activitatea se desfășoară în două centre din comunitatea rurală din județul Mureș, în localitatea Chirileu, str. Cloșca, nr. 185 și în localitatea Cristești, str. Vânătorilor, nr. 591/G.

 

Conceptul acestui proiect s-a „născut” în urmă cu mai bine de trei decenii, când, copil fiind, în vizitele pe care le făcea împreună cu bunica la prietenele ei în vârstă și bolnave, promotorul centrului a realizat că neputința bătrâneții nu trebuie să fie o povară pentru bunicii noștri și implicit pentru familia acestuia.

 

Peste ani și în urma unei pregătiri și experiențe în domeniul medical, hotărârea de a oferi o calitate a vieții bunicilor, iar unii dintre noi suntem binecuvântați că-i mai avem, nu a fost decât un imbold în misiunea pe care unii dintre noi o avem de îndeplinit.

Așadar acest Centru, nu este altceva decât o CASĂ, o familie mare, un loc cald și prietenos, la țară, de unde provin majoritatea bunicilor noștri și unde doresc mereu să ajungă, pentru că doar acest lucru și-l mai amintesc- casa părintească și copilăria, deoarece pe toți îi „unește” aceeași afecțiune-Demența.

„Casa Bunicilor” este locul unde bunicii își găsesc liniștea în „lumea creată” de boala pe care nu ei au ales să o ducă pe umeri, ajutați și înțeleși de cei care au ales să aibă grijă de ei.

Promotorul centrului cunoaște psihologia fiecărui bunic, trecutul lor, modul de viață avut, stadiul evoluției bolii și tratamentul pe care îl are de urmat, este flexibil în privința problemelor ridicate de fiecare, comunică în permanență cu familia și ia împreună cu aceasta cele mai bune decizii în ceea ce privește situația fiecărui bunic.

„Încă din copilărie, am realizat că neputinţa bătrâneţii nu trebuie să fie o povară pentru bunicii noştri. Drumul pe care mi l-a deschis viaţa mi-a întărit acest concept şi mi-a oferit prin profesia pe care, cu drag, am practicat-o şi încă o practic, să învăţ să îmi asum responsabilitatea pentru semeni.

Am decis să realizez chiar sub propriul acoperiş, o oază de linişte, căldură, dragoste pentru un număr restrâns de bunici, oferindu-le toată atmosfera de ACASĂ.

Practic, prin acest lucru, ajut nu doar pe bunici ci şi familiile lor pentru a duce o viaţă liniştită.

Bunicii de la „Casa Bunicilor” „vorbesc” o limbã comunã – cea a Demenţei.

Atenţia şi îngrijirea acestor oameni e una specială şi prea puţini dintre noi avem curajul să ne-o asumăm.

Includerea lor într-o asemenea atmosferă de familie, mă determină să sensibilizez autorităţile, companiile, oamenii de suflet, cu privire la cât de importantă este crearea acestor centre de tip familial.

Mi-am asumat responsabilitatea îngrijirii vârstnicilor cu Demenţă, şi de a locui cu ei, fapt care nu este mereu uşor, însă care îmi împlineşte viaţa şi pentru mine este o normalitate.

Realizez ceea ce am fost chematã să fac – să sprijin, să formez, să fiu alături de semeni, traiul alături de bunici, învăţându-mă să văd „jumătatea plină a paharului”.

Experienţa pe care o trãiesc alături de ei o împărtăşesc mai departe cu oamenii care au vocaţia să facă aceste lucruri- Adela Cerghizan, Președintele Asociației „Beautiful Life”.

Conform Raportului Comisiei pentru Mediu, Sãnãtate Publică şi Siguranţã Alimentarã din 09.12.2010 din cadrul Parlamentului European, care specificã faptul cã „Demența este o boala stigmatizată, iar atitudinea publicului larg asupra acestei boli și a persoanelor afectate duce la izolarea acestora și a rudelor lor; întrucât abordarea globală a acestei probleme încă este greșită, ducând la excluziunea socială a bolnavilor și a rudelor acestora; întrucât, prin urmare, este necesar să se înțeleagă mai bine stigmatizarea, prejudecățile și discriminarea asociate demenței și, de asemenea, sunt necesare cercetări privind modul de prevenire a excluziunii sociale și de încurajare a spiritului cetățenesc activ pentru ca demnitatea persoanelor care suferă de demență și respectul față de acestea să rămână în centrul oricăror acțiuni.

De aceea, este nevoie de grijã şi servicii acordate cu calitate şi de campanii care sã susţinã persoanele care trec prin aceastã boalã, alãturi de aparţinãtorii.

Dementa nu reprezintă o afecțiune copleșitoare numai pentru pacienți, dar poate deveni, în cazul în care nu se acordă servicii adecvate de bună calitate, și o povară grea pe umerii rudelor pacienților și ai îngrijitorilor, având în vedere dificultățile emoționale, fizice și financiare cu care se confruntă rudele și prietenii celor afectați de orice formă de demență; întrucât, în fiecare familie în care există un pacient, în medie, trei persoane duc greul îngrijirii acestuia, însemnând că un număr de 19 milioane de europeni sunt afectați în mod direct de demențe.”

Potrivit Societăţii Române Alzheimer (SRA), în ţara noastră sunt aproape 300.000 de persoane cu această suferinţă şi, ţinând seama de tendinţele alarmante ale evoluţiei demografice, se estimează că numărul se va tripla până în 2025.”

Sunt dovezi ştiinţifice indubitabile care nu aduc decât un plus de motivare în a veni în întâmpinarea nevoilor a două categorii de beneficiari: beneficiari direcți – vârstnicul afectat de Demență și familia acestuia cãreia îi redãm libertatea de a-şi continua viaţa socialã, iar prin acest aspect va avea de câştigat economia ţãrii, prin faptul cã membrii familiei vor continua sã funcţioneze ca cetãţeni – în toate sistemele societãţii- beneficiar indirect.

Atunci când se îmbinã experienţa, cunoştinţele, empatia, motivaţia şi priceperea echipei care lucreazã cu vârstnicul aflat în dificultate, putem realmente vorbi de calitate a vieţii şi de sprijin pânã la apusul vieţii.

Prioritatea noastrã este de a satisface nevoile persoanei vârstnice care se aflã în situaţia de a nu se mai putea îngriji singurã şi a avea o calitate a vietii, iar familia/aparţinãtorii nu ştiu, nu pot sau nu cunosc metodele eficiente de a se adresa persoanei vârstnice care are o anumitã patologie- Demența.

Prin toate activitãţile noastre dorim sã valorizãm persoana vârstnicã – tezaur de experienţã, studii, meserie, activitate, familie – pur şi simplu, Viaţã…

Fiind responsabili pentru ei, suntem responsabili pentru noi înşine, îndeplinind astfel primul nostru rol pe Pãmânt – acela de a avea grijã unul de celãlalt